joi, 19 noiembrie 2009

Palatul Brancoveanu si povestea Pietei Senatului

De ce actuala Piata a Natiunilor s-a numit timp de cateva decenii Piata Senatului ? A fost vreodata aici Senatul Romaniei ? Nicidecum. Este vorba doar de un proiect niciodata dus pana la capat.

Coborare in timp. La 1711 marele spatar Toma Cantacuzino il tradeaza pe Constantin Voda Brancoveanu in lupta de la Stanilesti, trecand la rusi. Inalta Poarta il considera pe dmnitor solidar cu fapta marelui spatar chiar in vremea cand Brancoveanu ducea o politica externa foarte "lunecoasa". Acesta este inceputul sfarsitului marelui domn, in ciuda pungilor de galbeni care curgeau mai departe spre Constantinopol .                                                                                                                                       

Pentru tradarea sa, Brancoveanu ii confisca averile lui Toma, intre ele fiind si frumosul palat ridicat de acesta in 1708 langa Dambovita.
Brancoveanu daruieste fiilor sai palatul : se va numi "palatul coconilor".
Podul Mogosoaiei pe care il croise chiar prin curtile cantacuzinilor lega acum direct casele sale de pe Dambovita si Curtea Domneasca, cu palatul de la Mogosoaia.
Dupa executia lui Brancoveanu si a fiilor sai la Constantinopol, Palatul Cantacuzino-Brancoveanu ajunge al spatarului Iordache Cretulescu, ginerele fostului domnitor, apoi al Ghiculestilor, apoi din nou al Brancovenilor.
Ultimii proprietari ai palatului au fost Bibestii.
Gheorghe Bibescu, viitorul domn al Munteniei, devine proprietarul ambelor palate brancovenesti de pe malul Dambovitei deoarece ele facusera parte din dota primei sale sotii Zoe Brancoveanu: atat cel de la poalele Dealului Mitropoliei pe care il va folosi ca Palat Domnesc, cat si fostul palat cantacuzin.

Palatul Brancoveanu, cursul vechi si cel nou (bleu) al Dambovitei in planul Borroczyn din 1852.























 



Palatul Brancoveanu (1) si Manastirile Sf Spiridon Vechi, Sf Apostoli, Sf Ioan cel Mare, Zlatari si Constantin-Voda (2)-(6), fragment din Planul lui Radu Olteanu de reconstituire a centrului Bucurestilor 1847-1854






Palatul Brancoveanu (1), Biserica Sf Ilie-Rahova (2) si Foisorul Agiei (3) intr-o imagine din 1856 a lui L.Angerer luata din Dealul Mitropoliei (decupaj)


 


















Palatul Brancoveanu, asa cum arata dupa ultima reparatie din 1872










De-a lungul timpului, Palatul Cantacuzino-Brancoveanu a fost reparat si modificat de mai multe ori. Dupa rectificarea cursului Dambovitei din anii 1880, palatul impreuna cu Manastirea Sf Spiridon Vechi ajung pe malul drept al raului.
Dupa 1888 aici a functionat Institutul Bacteriologic al Dr. Victor Babes.
Palatul este mostenit de printul George Valentin Bibescu care ezita sa-l repare, iar in 1912 cladirea in stare de ruina devine p
roprietatea statului si este demolata.

 














Aici urma sa se ridice Palatul Senatului Romaniei.
S-a organizat un concurs de proiecte
pentru acest edificiu public si a castigat proiectul arhitectilor D.Maimarolu si E.Doneaud (aceiasi care in acei ani intocmeau si proiectul pentru Cercul Militar).



Asa urma sa arate Palatul
Senatului Romaniei (fatada - proiect )

In 1912 se toarna fundatiile dar lucrarile se opresc din lipsa de fonduri.
Incepe Primul Razboi Mondial, apoi vine Marea Unire.
Lucrarile la Senat sunt reluate si este ridicat si parterul, da
r apar alte prioritati si bani pentru continuarea constructiei nu mai sunt.

Asa incat Senatul si-a desfasurat lucrarile intr-un local din Bd Elisabeta nr 45.

In anii interbelici, Senatul a functionat in cladirea fostului Club Austro-Ungar, colt cu Str Anghel Saligny, langa actuala Primarie a Municipiului










Dupa ce devenise refugiu al hotilor si vagabonzilor, in anii '30 "temelia cea mare a Senatului" este salubrizata si in 1938 aici se deschi
de o expozitie de carte. Apoi "la Senat" functioneaza Cinematograful Gioconda, cel care va da numele Blocului Turn inaltat in anii '50 chiar pe vechile fundatii ale Senatului.

Intr-o imagine aeriana din 1927 se vede structura poligonala (dreapta jos) a viitorului Senat, alaturi de Tribunal si de Palatul Justitiei



O imagine din acelasi unghi, 2009; Blocul Turn construit peste vechea temelie domina peisajul (Bing Maps)



Coloanele exterioare ale blocului amintesc de constructia initiala; se recunosc traveele fostului viitor Senat












Amintirea duelului
tragic dintre doi fruntasi conservatori, in viitoarea Piata a Senatului.
In noiembrie 1897, George Em. Lahovari, fratele cunoscutului om politic Alexandru Lahovari, scrie in ziarul conservator "L'Independence Roumaine" cateva articole in care ataca politica lui Nicolae Filipescu si deopotr
iva ziarul sau "Epoca", acuzandu-l de duplicitate si de apropiere fata de liberali.

Sediul ziarului conservator "L'Independence Roumaine" vis-a-vis de Hotelul Otetelesanu, pe la 1890 (foto F.Duschek fiul)







Sediul ziarului conservator "Epoca" din Str Academiei, pe la 1890 (Ateneul era construit dar inca nu se degajase zona pentru ridicarea Fundatiei Carol I)






Nicolae Filipescu, politician, fost primar al Bucurestilor, fost ministru de razboi - fire tumultoasa (Wikipedia)




















Bas-boierul Iordache Filipescu, mare vornic, bunicul lui Nicu Filipescu, intr-o xilogravura din 1843 (Wikipedia). Portul si obiceiurile se schimbasera mult intr-o jumatate de veac

Nicu Filipescu ii cere in mod re
petat lui Lahovari sa-si inceteze atacurile, iar in final considera ca onoarea ii este lezata si il provoaca la duel ("sa se iasa in teren").
Amicii celor doi au sustinut ca nu sunt suficiente motive pentru un duel, Lahovari isi cere scuze incercand sa evite confruntarea, dar lupta are loc, alegandu-se spada, locul hotarat al luptei fiind Sala de Tir si Gimnastica (unde ulterior se va construi Teatrul Regina Maria).
Amandoi erau conservatori de frunte, amandoi erau buni spadasini, amandoi apartineau unor vechi familii boieresti care dadusera tarii dregatori de seama.


Sala de Tir si Gimnastica (in elipsa rosie) intr-o imagine aeriana din 1926. In prim-plan, Palatul Postei si blocul Prager (decupaj din fotografia originala). Ghidul Bucurestilor 1935 mentioneaza Societatea Romana de Arme si Gimnastica "Tirul" functionand in localul Teatrului Regina Maria.

Lupta a fost scurta si au fost incalc
ate mai multe reguli din "Codul Duelistilor". Nicolae Filipescu aplica adversarului o lovitura nepermis de puternica si Lahovari moare dupa cateva minute sub ochii martorilor.
Justitia il condamna pe Filipescu la inchisoare, dar Carol I il gratiaza.
Intamplarea a facut valva in gazetele buc
urestene si in randul aristocratiei capitalei.

Dupa cativa ani, printesa Zoe Sutu ridi
ca in fata Salii de Tir si Gimnastica un monument-fantana care comemoreaza pe politicianul si ziaristul George Lahovari. Dupa demolarea Teatrului Regina Maria (fosta Opereta) in 1986, statuia a fost undeva pastrata, pentru ca acum zece ani sa reapara instalata in parculetul din spatele Blocului Turn. Cand au inceput lucrarile la Asezamintele Nadia Comaneci monumentul a fost plasat in fata Blocului Gioconda unde se afla si acum.


































Privire de pe Podul Senatului spre Piata Unirii, o imagine aproape marina











Perspectiva de la Piata Senatului cu Palatul de Justitie si Tribunalul, seara

























La revedere, Piata a Senatului !

Senatul de pe Dambovita n-a fost sa fie !
Blocurile-turn ramase in urma vor mai aminti ele oare de Palatul Brancoveanu, de Senat, de Sala de Tir si de fosta Opereta ?






--------------- Imaginile marcate R.O. provin din lucrarile lui Radu Oltean, caruia ii multumesc.

6 comentarii:

  1. Interesant articolul locuiesc in zona si chiar nu stiam de ce se cheama blocul Gioconda

    RăspundețiȘtergere
  2. Excelente toate articolele, felicitări!
    Dar vă rog să nu-mi luaţi în nume de rău rugămintea de a folosi diacriticele, pentru că limba română este "dependentă" de acestea. Intraţi pe oricare site al unor limbi cu astfel de cerinţe (franceză, germană, maghiară, cehă etc) şi veţi vedea că numai noi ne permitem luxul de a neglija (ca să nu spun mai mult) limba română. Vă mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iordache Filipescu nu era bunicul lui Nicolae Filipescu! Bunicul sau a avut acelasi prenume ca el.

    RăspundețiȘtergere
  4. niste articole interesante,informative...felicitari

    RăspundețiȘtergere